SENS, sensuri, s.n. 1. Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie. ♦ (În semiotică) Înţelesul unui semn. ♦ Conţinut noţional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei raţional; logică, rost, raţiune, noimă. Sensul vieţii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fără sens = fără rost, la întâmplare. Într-un anumit sens = privind lucrurile într-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. În sensul cuiva = potrivit vederilor, părerilor cuiva. 3. Direcţie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulaţie a vehiculelor într-o singură direcţie pe arterele cu mare afluenţă, putându-se folosi toată lăţimea părţii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele două posibilităţi de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură dimensiune. - Din fr. sens, lat. sensus.
Sursă : DEX'98 (63525)  - LauraGellner

Sens ≠ nonsens
Sursă : Antonime (72517)  - siveco

SENS s. v. simţ.
Sursă : Sinonime (209228)  - siveco

SENS s. I. 1. (LINGV.) accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, semnificaţie, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tâlc. (~ul unui cuvânt.) 2. v. semnificaţie. 3. coerenţă, logică, noimă, sir. (Vorbeste fără ~.) 4. justi-ficare, logică, motivare, noimă, raţiune, rost, temei. (Nu văd ~ul acestei decizii.) 5. înţeles, mesaj, semnificaţie, tâlc, (înv.) socoteală. (~ul adânc al unei poezii.) 6. semnificaţie, tâlc, (fig.) preţ. (Iscat-am frumuseţi si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanţă, însemnătate, semnificaţie, valoare, (fig.) preţ. (~ul actului Unirii.) II. 1. direcţie, parte. (În ce ~ o iei?) 2. direcţie, latură, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, direcţie, linie. (Ce ~ va urma această dezvoltare?) 4. direcţie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, manieră, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observaţii în acelasi ~.)
Sursă : Sinonime (209227)  - siveco

sens s. n., pl. s'ensuri
Sursă : DOR (281522)  - siveco

SENS ~uri n. 1) Conţinut (noţional sau logic) interior; semnificaţie a unui lucru; înţeles. 2) lingv. Înţeles al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale. ◊ ~ lexical înţeles individual propriu fiecărui cuvânt. ~ gramatical înţeles categorial propriu unui cuvânt ca element al unei clase gramaticale de cuvinte. ~ propriu înţeles obisnuit al unui cuvânt sau al unei expresii, care redă în mod direct conţinutul celor exprimate; sens primar. ~ figurat înţeles deosebit de cel propriu apărut prin metaforizare; sens derivat. ~ literal înţeles exact, neinterpretat, al unui cuvânt sau al unei expresii. 3) Suport raţional; logică a gândirii. ◊ Cu dublu ~ care are două înţelesuri; echivoc; ambiguu. Într-un anumit ~ într-o anumită privinţă. Lipsit de ~ fără conţinut conceptual. 4) Bază raţională care justifică esenţa unui lucru sau realizarea unei acţiuni; rost. ~ul vieţii. N-are nici un ~. ◊ Fără ~ fără un scop determinat; într-o doară. 5) Destinaţie a unui lucru în funcţie de utilitatea lui; rost; noimă. 6) Direcţie spre care este orientată o miscare. În ~ opus. În toate ~urile. ◊ ~ unic circulaţie a vehiculelor într-o singură direcţie. /<lat. sensus, fr. sens
Sursă : NODEX (353115)  - siveco